Ochiul uscat este o afecÈ›iune multifactorială a suprafeÈ›ei oculare caracterizată de pierderea homeostaziei filmului lacrimal È™i însoÈ›ită de simptome oculare, în care instabilitatea È™i hiperosmolaritatea filmului lacrimal, inflamaÈ›ia È™i lezarea suprafeÈ›ei oculare È™i anomaliile neurosenzoriale joacă roluri etiologice. – definiÈ›ia TFOS DEWS II, 2017.
Disconfort ocular (arsură, senzaÈ›ie de nisip în ochi, dificultatea deschiderii pleoapelor, în special la trezire), tulburări vizuale (vedere neclară, fotofobie), instabilitatea filmului lacrimal cu potenÈ›ial de lezare a suprafeÈ›ei oculare.
Tratamentul medicamentos ar trebui să vizeze reducerea sau eliminarea, când este posibil, a factorilor declanÈ™atori ai patologiei È™i să reducă disconfortul cauzat de afecÈ›iune. De obicei, se recomandă un tratament simptomatic, care implică utilizarea de colire sau geluri a căror compoziÈ›ie este asemănătoare cu cea a lacrimilor, aÈ™a-numitele ”lacrimi artificiale”.
Sindromul de ”ochi uscat”, denumit È™i ”cheratoconjunctivita sicca” (în limbaj medical) este o boală multifactorială care afectează filmul lacrimal È™i suprafaÈ›a oculară, cauzând simptome de disconfort, tulburări de vedere, instabilitate a filmului lacrimal cu potenÈ›iala lezare a suprafeÈ›ei oculare. Se însoÈ›eÈ™te de osmolaritate crescută a filmului lacrimal È™i de inflamaÈ›ia suprafeÈ›ei oculare.
Filmul lacrimal este un film care acoperă suprafaÈ›a conjunctivei È™i a corneei È™i constituie o interfață între ochi È™i mediul extern. El cuprinde trei straturi distincte: lipidic, apos È™i mucos.
Stratul apos al filmului lacrimal este cel mai abundent È™i conÈ›ine numeroase proteine È™i electroliÈ›i, incluzând lizozim cu proprietăți antibacteriene. Este produs de glandele lacrimale.
Filmul lacrimal îndeplineÈ™te mai multe roluri:
- lubrifiază ochiul, creând o suprafață fină deasupra corneei, peste care pleoapele pot aluneca uÈ™or;
- hrăneÈ™te corneea, întrucât aceasta nu are vase de sânge (È›esut avascular) È™i îÈ™i primeÈ™te nutrienÈ›ii È™i oxigenul prin intermediul filmului lacrimal;
- protejează ochiul de infecții bacteriene și virale și elimină substanțele reziduale.
În funcÈ›ie de cauzele sale, ochiul uscat poate fi de două tipuri: 1) forma hiposecretorie; 2) forma evaporativă.
Printre formele hiposecretorii, în cadrul cărora funcÈ›ionarea glandelor lacrimale este redusă, se numără È™i cele legate de boli autoimune precum sindromul Sjögren în principal, dar È™i artrita reumatiodă, lupusul eritematos diseminat, poliarterita nodoasă, granulomatoza Wegener, scleroza sistemică È™i alte boli ale È›esutului conjunctiv.
În afara acestora există È™i forme hiposecretorii non- Sjögren, legate, în principal, de îmbătrânire.
Ochiul uscat prin exces de evaporare poate fi clasificat, pe baza condiÈ›iilor cauzatoare, în ”intrinsec” (precum în cazul disfuncÈ›iei glandelor Meibomius sau al anomaliilor palpebrale sau orbitare) È™i ”extrinsec” (din cauza utilizării lentilelor de contact sau a medicaÈ›iei topice cu conservanÈ›i, a afecÈ›iunilor oculare precum alergii È™i conjunctivite, a deficienÈ›ei de vitamina A).
Principalii factori de risc pot fi sumarizați astfel:
1. Vârsta: îmbătrânirea este cauza deteriorării progresive a glandelor lacrimale;
2. Sexul: femeile între 40 È™i 60 de ani sunt cele mai afectate de ochiul uscat, probabil din cauza modificării echilibrului hormonal după menopauză;
3. Utilizarea anumitor medicamente: hormoni, imunosupresive, antihipertensive, antihistaminice, antidepresive și altele;
4. Factori climatici È™i de mediu: aer condiÈ›ionat, climat uscat, fumat, vânt, smog;
5. Utilizarea îndelungată a calculatorului sau privitul la televizor;
6. Deficiențe nutriționale: aport insuficient de vitamina A;
7. Utilizarea lentilelor de contact: în acest sens s-a descoperit că utilizarea oricăror lentile de contact duce la alterări ale suprafeÈ›ei oculare È™i ale filmului lacrimal. Magnitudinea acestor efecte variază în funcÈ›ie de materialul lentilei, de modul de utilizare È™i de particularitățile purtătorului. Lentilele din silicon hidrogel au, în general, efecte adverse mai reduse. Riscul de infecÈ›ii È™i inflamaÈ›ii corneene rămâne ridicat, în special în cazul portului frecvent pe timpul nopÈ›ii. În cazul purtării predominant în cursul zilei suprafaÈ›a oculară poate fi, de asemenea, lezată prin utilizarea anumitor soluÈ›ii pentru curățarea zilnică a lentilelor, la care ochii pot fi sau pot deveni sensibili.
În ultimii ani, ochiul uscat, asemeni altor afecÈ›iuni oculare precum glaucomul È™i keratoconusul au fost asociate cu stresul oxidativ. SuprafaÈ›a oculară este, de asemenea, expusă parÈ›ial factorilor de mediu (vânt, modificări de temperatură, raze ultraviolete) È™i agenÈ›ilor iritanÈ›i care o fac vulnerabilă la stresul oxidativ. Factorii mecanici, precum utilizarea de lentile de contact sau chirurgia oftalmologică pot fi, de asemenea, cauze de stres oxidativ la nivelul suprafeÈ›ei oculare.
PacienÈ›ii afectaÈ›i de ochi uscat pot prezenta o varietate de simptome, precum arsură, senzaÈ›ie de nisip în ochi, dificultatea deschiderii pleoapelor, mai ales la trezire, vedere neclară, fotofobie (sensibilitate la lumină), durere (în cazuri severe). Aceste simptome sunt însoÈ›ite adesea de semne clinice precum: roÈ™eață, hiposecreÈ›ie mucoasă, durere la nivelul epiteliului corneo-conjunctival.
Ochiul uscat este o patologie comună care poate fi diagnosticată prin mai multe teste, unele determinând alterările calitative ale filmului lacrimal (precum testul de rupere a filmului lacrimal) iar altele pe cele cantitative (precum testul Schirmer).
Ochiul uscat poate fi diagnosticat, de asemenea, prin măsurarea osmolarității lacrimale: creșterea acestei relevă prezența ochiului uscat.
Majoritatea formelor de ochi uscat tind să fie cornice È™i recurente. Prin urmare, terapia trebuie să urmărească, în principal, reducerea sau eliminarea, când este posibil, a factorilor declanÈ™atori ai afecÈ›iunii È™i să reducă disconfortul cauzat de aceasta, pentru a ameliora calitatea vieÈ›ii pacientului.
În mod normal, tratamentul este unul simptomatic, care implică utilizarea de colire sau geluri a căror compoziÈ›ie este asemănătoare cu cea a lacrimilor, aÈ™a-numitele ”lacrimi artificiale”, cu proprietăți lubrifiante È™i hidratante.
În ultimul timp a început să se considere importantă utilizarea de lacrimi artificiale cu proprietăți antioxidante.
Autoprescrierea de lacrimi artificiale este categoric contraindicată, întrucât se recomandă un consult oftalmologic pentru un diagnostic exact È™i pentru prescrierea unei terapii adecvate.
În plus, este preferabilă utilizarea de lacrimi artificiale fără conservaÈ›i deoarece aceÈ™tia, în cazul utilizării îndelungate, pot afecta suprafaÈ›a oculară deja compromisă de uscăciune.
SIFI oferă o gamă completă de produse pentru toate cazurile de disconfort cauzat de ochiul uscat.
