Prezbiopia: un defect de vedere cauzat de pierderea graduală a capacității de a focaliza la apropiere. Este un fenomen absolut natural și fiziologic care afectează toți oamenii începând din jurul vârstei de 45 de ani.
Inițial, o senzație de vedere neclară și oboseală vizuală, urmate de dificultate crescută la citit sau la alte activități care necesită vedere de aproape, în special în condiții de iluminare insuficientă.
Prezbiopia se corectează cu ochelari cu lentile care pot fi monofocale, bifocale sau progresive. Este de asemenea posibil, în anumite cazuri, să se corecteze prezbiopia prin chirurgie laser și prin chirurgia cataractei, înlocuind cristalinul natural cu unul artificial de tip multifocal sau EDOF.
Prezbiopia este un defect de vedere cauzat de pierderea graduală a capacității de a focaliza la apropiere. Este un fenomen absolut natural și fiziologic care afectează toți oamenii începând din jurul vârstei de 45 de ani.
Principalele cauze ale prezbiopiei sunt scăderea graduală a plasticității cristalinului și reducerea capacității funcționale a mușchiului ciliar.
La început, persoana cu vedere normală la distanță va percepe o senzație de vedere neclară și oboseală vizuală, în special noaptea și în condiții de iluminare insuficientă, la citit sau la alte activități care implică vederea de aproape.
Pe măsură ce prezbiopia progresează, pacientul va tinde să poziționeze textul de citit tot mai departe, încercând să focalizeze, până când lungimea brațelor devine insuficientă pentru a compensa deficiența de vedere.
La pacienții miopi prezbiopia apare mai târziu sau, uneori, deloc, întrucât aceste persoane se obișnuiesc adesea să scoată ochelarii de distanță.
Din contra, la pacienții cu hipermetropie procesul apare mai devreme și are o evoluție mai rapidă, prezbiopia combinându-se cu defectul de refracție.
Prezbiopia tinde să progreseze de la vârsta de 40 de ani până la 60 – 65 de ani.
Prezbiopia se corectează cu ochelari, care pot fi de diverse tipuri:
1) monofocali, asigurând o bună vedere de aproape;
2) bifocali, asigurând atât vederea de aproape cât și cea de distanță (ochelari cu ”pastilă”);
3) multifocali sau progresivi, care asigură o vedere bună la diverse distanțe. Este important, totuși, ca pacientul care dorește acest tip de ochelari să fie informat despre dificultatea inițială de acomodare la utilizarea acestor lentile.
Toți ochelarii pentru prezbiopie trebuie verificați des și, posibil, înlocuiți pentru a asigura corecția optimă pe măsură ce deficiența vizuală progresează.
O nouă abordare în corecția prezbiopiei este reprezentată de chirurgia laser și de cea a cataractei, în care se utilizează cristaline artificiale multifocale sau EDOF pentru a înlocui cristalinul natural. Totuși, sunt necesare investigații oftalmologice amănunțite pentru a identifica pacienții care pot beneficia de acest tip de cristaline.
